Areal şi habitat:
America Centrală și de Sud.
Trăiește, în special, în pădurile din zonele de dealuri joase și coline, precum și în pădurile de câmpie cu umiditate relativ crescută, iar, în arealul originar, în zona stâncoasă și destul de aridă. Evită zonele cu prea multă apă și nu înoată decât în cazuri cu totul excepționale. A fost reintrodus, cu succes, în România, în primul rând, în Dobrogea, apoi și în alte regiuni, cum ar fi, de exemplu, Muntenia.
Muflonul, numit și oaie sălbatică, este strămoșul oii domestice. Este un mamifer agil care poate face salturi de 2 metri înălțime și 3–4 m lungime. Muflonul are simțuri foarte bune.
Poate face salturi de 2 metri înălțime și 3- 4 m lungime.
Durată de viaţă:
Muflonii europeni din sălbăticie trăiesc până la 8 ani, iar în grădini zoologice – până la 14 ani, uneori până la 18 ani.
Dimensiuni:
1,1 – 1,5 m, greutate masculul: 45 kg, femela: 30 kg
Muflonul a trăit în România în trecut, dispărând într-o perioadă nedeterminată precis din Evul mediu.
Gestaţie:
Împerecherea are loc în perioada octombrie-noiembrie. După aproximativ 22 săptămâni, muflonul femelă se retrage singură, în locuri ascunse și fată unul sau, mai rar, doi miei, cu care revine la turmă.
Corpul este acoperit cu par scurt si gros, sub care in timpul iernii creste un puf fin ce naparleste vara. Culoarea parului este brun-roscata, avand o nuanta mai deschisa pe abdomen si pe fata interna a membrelor.
Aspectul general al muflonului este asemănător cu cel al berbecului. Masculul are coarne inelate, puternice și răsucite. Acestea cresc în spirală odată cu vârsta animalului, putând ajunge la 90 cm. Femelele poartă, uneori, și ele coarne, mai mici, de până la 10–12 cm. Copita muflonului este la fel cu cea a oii domestice.
Dietă:
Hrana muflonului este vegetală, constând din ierburi de pădure, lăstari, frunze etc. Uneori intră și în culturi, dacă acestea sunt prea aproape de arealul său. Muflonii pasc și se adapă seara și noaptea.